“Take the swagger of Jamaican dub, throw in a little Memphis soul and send it halfway down the globe, and what comes back? The band Fat Freddy’s Drop.”

Aşadar, Midnight Marauders a neozeelandezilor de la Fat Freddy’s Drop.

Şi pentru că tot am ajuns prin partea aia a globului, merge pus şi The Lost Song al celor de la The Cat Empire. Altă trompetă, cam aceeaşi atmosferă.

În esenţă, Ken Robinson vorbeşte despre cum sistemul educaţional trebuie reevaluat şi reformat ( şi nu, nu cum îl tot reformează la noi ) deoarece, prin însăşi natura lui, inhibă creativitatea. Iar creativitatea este un element definitoriu pentru inteligenţa unor oameni şi se poate dovedi necesară în contextul în care nu ştim ce ne aşteaptă – şcolile pregătesc oameni care vor ieşi la pensie peste mai mult de 50 de ani, ori cine poate spune cum va arăta lumea atunci?

Iată câteva citate:

“Kids will take a chance. If they don’t know, they’ll have a go. They’re not frightened of being wrong. Now, I don’t mean to say that being wrong is the same as being creative. What we do know is, if you’re not prepared to be wrong, you’ll never come up with anything original. And by the time they become adults, most kids have lost that capacity.”

“We are educating people out of their creative capacities.”

“My contention is that creativity now is as important in education as literacy, and we should treat it with the same status.”

Şi iată şi link-ul: Ken Robinson says schools kill creativity.

Există şi posibilitatea de a urmări filmul cu subtitrări, pentru cine doreşte.  În plus, merită aruncată o privire şi peste comentariile de pe site, unele dintre ele sunt interesante.

Enjoy!

Avantajul e că te ajută sa faci unele corelaţii la care probabil nu te-ai fi gândit. Dezavantajul e că sursa principală a informaţiilor de pe site e nu-foarte-creditabila Wikipedia… dar odată gasită o abordare, Internetul e vast şi se găsesc destule soluţii.

Mie eyePlorer mi-a fost destul de des util pentru eseuri, că-mi mai dădea idei. 

Voilà şi filmuleţul-tutorial de pe site:

Cei doi porumbei au “misiunea sfântă” de a distruge lumea. Această serie de benzi desenate este cronica încercărilor celor doi de a aduce teroarea şi durerea pe Pământ. Din fericire pentru noi, planurile lor, de cele mai multe ori, eşuează.

Site-ul lor il găsiţi aici.

Pozele de mai jos nu reflectă neapărat grotescul de care ziceam, alea se găsesc pe site. Am ales altele pentru că multe sunt oarecum licenţioase.

www.saudek.com

Păi…

Poţi face oameni şi alte statui, ca Nathan Sawaya.

Nathan Sawaya - Yellow

Nathan Sawaya - Blue

… sau poţi să încerci să-l reproduci pe M.C. Escher, ca Andrew Lipson şi Daniel Shiu.

Escher's "Relativity" by Andrew Lispon and Daniel Shiu

Escher's "Balcony" by Andrew Lipson and Daniel Shiu

… şi un link cu mai multe. 

Voilà câteva, click pe poză pentru varianta mai mare:

Have we Underestimated the Female Consumer?

Stress vs Productivity during a Work Day

10 things you didn't know about Guiness

Pentru o primă porţie de weirdness:

Restul episoadelor se găsesc şi sub formă de playlist, aici.

Puffincat e creaţia unei echipe de 5 comedianţi din Dublin, numite The Diet of Worms. Şi există, desigur, şi ze blog.

Iar în încheiere, more weirdness cu Detective Mittens: The Crime Solving Cat.

“They’re giant, round, fuzzy, stuffed animals. Hug them.”

Acest The Sandpit e un film făcut din peste 35000 de fotografii, folosind aşa-numita tehnică de tilt-shift photography – adică simularea miniaturilor/machetelor prin mici trişuri de unghi şi cromatică.

E minunat cum un oraş atât de mare ca New Yorkul poate să pară atât de mic.

Aici e link-ul original de pe Vimeo, iar aici un interviu cu autorul, Sam O’Hare.